Vizite in locuri de vis
By · 39 views · ComentariiSuflu cu putere, sa se duca praful si paianjenii… Aha! Gata! Se vede bloguletul meu… mama lui de lenes, cum l-a lasat el in halul asta de paragina…
Stiti care e legatura intre bucuria vizuala si crampele la picioare? Condusul, sute de kilometri, incepator, prin niste serpentine gen Transfagarasan. Nu-s obisnuit sa urc munti, cu a doua, cateodata cu prima, doar ca sa ajungem in locuri absolut fabuloase, gen Guadalest sau Bocairent. Cand cobor din masina, imi tremura toate cele. Stangul nu-i problema, ca ai pus piciorul langa pedala si nu mai ai treaba cu el, dar dreptu’, mama, mama…
Si mai urat e ca nu ai timp sa te bucuri de priveliste decat atunci cand ai ajuns deja la destinatie. Abia atunci poti sa zici ca vezi si tu ceva, ca pe traseu, in urcare, in curbe fara vizibilitate, cu un grup de biciclisti in fata, care ocupa toata banda ta de mers, e cam greu sa te uiti la castelul ala care atarna pe coasta unui munte, sau la turnurile alea de veghe cu drapelele Spaniei fluturand, sau mai stiu eu ce chestii interesante imi mai arata Roscata, din cand in cand. O singura data am intors si eu capul, sa ma bucur si atunci am intors si volanul, de era sa sarim peste balustrada, ca in filmele cu J. Bond. Dupa ce ne-au revenit culorile in obrajo si a terminat Roscata sa ma faca cu ou si cu otet, am ajuns si la destinatie. Zic destinatie la modul general, adica ajungem unde ne era de ajuns. Read More→
Despre update-uri personale
By · 54 views · ComentariiLa inceput au fost mai multe pe zi, cam ca sexul in cuplurile proaspat formate. Apoi, unul pe zi, cam ca pastilele anticonceptionale. Mai tarziu, unul pe saptamana, ca iesirile la cinema. Unul pe luna, ca luna plina si, in ceva timp, unul la cateva luni, ca orice om care se respecta. Urmeaza unul la patru ani? Macar sa fie ca la Olimpiada…
Vorbesc de postarile pe blogul asta. M-am lenevit intr-un mare fel, dar, pe alocuri, se poate baga la inaintare motivatia profesionala. Muncesc mult. Nici in visurile cele mai gri nu m-am vazut muncind vreodata cate 14 ore pe zi… Sa speram ca, macar la sfarsit de luna, o sa merite!
Ca om de birou, obisnuit sa castige bani stand cu fundul pe scaun, un program incarcat intr-o fabrica e un cosmar. Dar, de cand avem teluri propuse, parca e mai suportabil. Asta ar putea fi un subiec bun de articol, nu? Felul in care un scop face orice efort sa merite. Poate zilele astea o sa ajung sa scriu si pe marginea subiectului asta.
Noutati? Legate de internet? Pai… nu am mai intrat pe AirRival de cateva luni, spre mirarea personala si spre mania colegilor de brigada care, cu siguranta ar dori sa isi ia inapoi tot ajutorul pe care mi l-au acordat pe parcursul jocului. Am reinstalat Lineage 2, pentru ca e total diferita acum si abia astept sa vad ce si cum e pe acolo. Am jucat ceva vreme DC Online, dar sincer mi se pare plictisitor, mai ales dupa ce am creat o milionime de caractere, in speranta ca o sa-l gasesc pe cel mai bun. E interesanta faza cu jocul asta, pentru ca, macar virtual, poti fi un super erou! Pe marginea subiectului asta, Roscata imi propune sa scriu un articol legata de supereroi, straini si autohtoni. O sa ajung si la el, ce scriu acum este doar un update personal, ca sa stiti ce am mai facut.
Noutati? Legate de viata de zi cu zi? Mi-a ajuns in posta dreptunghiul plasticat cu care am dreptul sa am roti sub fund. Da! Am permis de conducere, dupa ce am picat examenul, in Romania, de nu mai putin de noua ori! Bizar, daca ma intrebati pe mine! Stau cu senzatia ca aia pica oameni doar ca sa ii faca sa plateasca scoala din nou… o fi si asta o metoda de a face afaceri… Aici, din prima si teoria, si orasul… Intr-o limba straina, hai sa fim seriosi! Si aici exista o idee de articol, legata de varianta posibilitatii obtinerii permisului de conducere la 16 ani, in Romania! Cineva ‘de sus’ are copii care vor masini?
Noutati? Legate de lucruri noi cumparate? Eram pe punctul sa scap de de telefonul mobil. Face figuri, urate de tot, dar cum inca nu m-am fixat pe nici un altul… mai astept. Poate vreun Lumia, cine stie? Roscata si-a tras masina de paine. Capul meu a fost facut mare cat o banita zile intregi… Macar painea iese BUNA! Mirosul si gustul mi-au adus aminte de painea pe care o face mama, in Roman… Planificam sa ne luam o jucarie cu volan, ca sa nu mai stam dupa autobuz!
Noutati? Legate de starea de sanatate? Eu o duc bine mersi, n-am probleme. Fumez o jumatate de tigara la fiecare 3 ore. N-am mai avut timp si nici bani sa imi cumpar tutun de pipa, asa ca trag de filtru, din nou. Dar o sa ma redresez, curand :P Jumate la 3 ore, asta inseamna ca fumez putin. Si la munca si acasa. In schimb, cantarul plange cand urc pe el. Saracu’ incearca sa ma minta, dar se vede clar ca am 96 de kile. Roscata nu ma mai alinta decat cu ‘hai cu ursu’!’ Cand urc seara in pat, scartaie din toate puterile, sarmanul… mai departe, parul prost paraseste capul destept. Chelesc cu spor, duca-se!
Noutati? Legate de bani? Am aflat, in timp ce ma straduiam sa gasec un servici, ca PUTEAM lua somaj, dar ca am fost atat de dobitoc incat nu m-am interesat, asa ca am ramas cu buza umflata! Asta a fost subiectul de meditat in orele petrecute in statiile de autobuz. Puteam sa am mereu bani in buzunar, dar nu m-am interesat, asa imi trebuie. Sa stau in statie si sa ma bata vantul in cur, ca pe capre in mijlocul campului… Musai tre’ sa ne luam masina…
Noutati? Legate de timpul liber? Muahaha… n-avem… dar o sa avem, la un moment dat…
Va tzuca ursul pe toti, sper sa ne vedem mai des in anu’ asta
Hai pa, 2012! Lasa-ne!
By · 111 views · ComentariiBre drajilor, anu’ asta am fost un imputit! Adica SI anu’ asta. Ma uit in urma si vad ca in 2012 am reusit marea performanta de a scrie EXACT 8 (opt) articole. Se vede ca-s rupt de realitatea cotidiana din Romania, ca restul lumii prea putin ma intereseaza. Cum imi lipsesc articolele, e clar ca nici informatiile necesare pentru bilant nu prea exista, dar o sa ma folosesc de alte bloguri care mi-au verificat activitatea…
In ianuarie am scris un singur articol, ca raspuns la ce se petrecea in Bucuresti, se pare ca nu m-am obisnuit cu calendarul demonstratiilor in Romania. Dupa atatia ani, ar fi trebuit sa stiu ca e un fenomen ciclic.
Februarie, ca in fiecare an, a venit cu surprize faine. Rascata a dat startul unui nou tip de viciu, pentru mine. Mi-a cumparat pipa, de ziua mea. Intamplarea face ca si ea a avut parte de o surpriza. Doar doua zile dupa pipa a primit o bicla, pe care nu a calarit-o, dar care a facut-o sa-o cumpere una pe masura ei, cu care sa bantuie imprejurimile Castallei.
Luna martie ne-a scos din casa, la un eveniment pe care nu l-am inteles pe deplin, car care a fost fun. O plimbare lejera, alaturi de oficialii orasului, de 4 kilometri. Prin soare. Cu Roscata la brat. Gafaind, cu limba de-un metru, pe umar. A fost fun…
3 zile de vacanta, in aprilie, am petrecut in orasele de pe malul marii. Am avut si motiv ca sa testam noua achizitie familiala. Canonul si-a facut datoria, pe deplin. Costa Blanca, cu mare, hoteluri, caldura si locuri noi.
Mai! Caldura! San Isidro! Festivalul medieval anual in Castalla! Am fost baza, la un turn uman si s-a petrecut evenimentul cu basina… M-am suparat, inca o data, pe biserica, de data asta pe a lor! Niste cersetori… in singurul articol din luna! In alta ordine de idei, Roscata si-a tras notebook, ceea ce a insemnat trecerea masivului HP in posesia mea. Mai mult RAM, mai mult HDD, in fine, mai bun. Tastatura in ES SUCK!
Mi-am marit colectia de pipe si lulele in iunie. M-a prins destul de serios fumatul de pipa. Si am incercat o multime de sortimente de tabac. Tot luna asta a venit si surpriza de la stat. 800 de euro dati inapoi de catre guvern, o surpriza placuta!
Luna iulie m-au cunoscut rudele Roscatei. Trebuia sa se intample si asta, candva, nu? Nici acum nu stiu daca am facut impresie buna sau nu… Am planificat si am pus in practica vacanta in Montpellier, de departe cea mai faina perioada a anului, duuh!
Inceputul lunii august ne-a prins in Franta, dar, in momentul in care ne-am intors acasa, ne-am pus pe fapte mari. Prima recenzie a unui ceai, pe care l-am si fumat, in pipa! :) Tot luna asta am pupat piatra care marcheaza varful muntelui amuitatcumsenumeste. Am ajuns in varf cu plamanii pe post de fular.
Cea mai frumoasa zi de anul asta s-a derulat in septembrie. A fost atat de fain incat AM SCRIS PE BLOG!!
Mda, de-o jumate de ora incerc sa imi amintesc de ceva evenimente in octombrie… nimic!
Odata cu apropierea finalului de an, am intrat, culinar vorbind, in spiritul iernii. Cornulete, cozonaci si alte chestii care e MUSAI sa fie framantate… noiembrie a venit cu aluat. Mult! Tot luna asta am intrat in categoria celor cu permis de conducere! Yey! Dupa ce eram convins ca am sa mor fara sa tin volanul vreodata in maini, am trecut probele, din prima! Asta asa, ca sa vedeti ca nu-s chiar batut in cap cu leuca! :P
Gata! Decembrie, duca-se! Se pare ca nu rezist sa nu fiu in prim-plan, asa ca, de luna asta, sunt co-star in Jurnal de Bucatarie. Asta nu inseamna decat ca voi sta si mai mult in singura incapere in care chiar nu imi place sa stau mai mult de 10 minute pe zi…
Asta a fost 2012, an de doi bani, fara realizari extraordinare. Mai mult de jumatate din linkuri duc catre Roscata, asta nu inseamna ca nu mi s-a intamplat nimic, ci doar ca sunt de-o lene iesita din comun. Cum, probabil, pana prin august n-am sa mai scriu, va urez de pe acuma toate cele pentru anul care vine, daca n-o fi sfarsitul lumii maine. Hai sanatate!
Goosebumps
By · 203 views · ComentariiAm. Pielea. Facuta. Cu. Buburuze!!!
Tocmai am terminat de urmarit “Rock of Ages“. Aici, online. Cum nu am obiceiul sa citesc recenziile filmelor inainte de a le vedea, ma iau, in mare, dupa titlu. Asa ca ce speram sa fie un film mitologic, s-a dovedit a fi un film care m-a facut sa traiesc adolescenta, din nou.
Cuvintele sunt naspa si de prisos. Scurt pe doi; Tom Cruise, in rol de rocker celebru, devorat de lipsa LUI in corpul pe care il are in stapanire, sub papucul comercial al unui manager furacios, Alec Baldwin ca patron de club in care stapan e rock’n'roll-ul, plin de betii fara numar si voma pe podea, pe langa concertele extraordinare, Russel Brand, Catherine Zeta-Jones si totul impanat de muzica rock normala, ca pe vremea tineretii mele. Sau a voastra, daca ati vazut lumina zilei inainte de ’80, ati respirat aer cu votca si ati auzit mai intai acorduri de chitara si abia pe urma vocea mamei…
Pe langa asta, mixurile de piese… mama, mama…
Trailer nu pun, doar ma declar pe deplin satisfacut de un musical made in 2012 (culmea!!!), pana acum SINGURUL film de anul asta care mi-a lasat o impresie buna. Sfatul meu? Merita!
Dumbrava minunata
By · 376 views · ComentariiImi aduc aminte de toate povestile copilariei. Pe unele nu le mai tin minte in intregime, poate… Din altele lipsesc personaje, sau itele istoriei imi scapa, prin urechile acului… Imi aduc aminte chiar si de povestea cu ecusoanele, numa intrebati ce e asta, e ceva ce doar familia mea stie.
Imi aduc aminte cum mama ne spunea povesti, venita din schimbul doi, doar ca sa ne vada adormiti odata, sa se poata odihni si ea. Si le mai incurca intre ele… Sunt amintiri cu care voi trai pana la sfarsitul vietii. Si, de fiecare data, avand o imaginatie destul de bogata, ridicam din vorbele ei palate si castele, construiam din intonatia vocii ei, pe jumatate adormit, cai in armuri stralucitoare si cavaleri cumpanind lancile in maini…
Ah, o sa spuneti ca nu-i nimic extraordinar, asa e? Parintii fac treaba asta. Reusesc, cumva, sa ne trimita intr-o lume fabuloasa, fantastica… imaginara, din pacate…
Unul dintre basmele mele preferate a fost, de departe, Dumbrava minunata. Mi-am imaginat filmul povestii cu mult inainte sa vad pelicula. Si, multa vreme, m-am vazut ajuns, macar o data, impreuna cu Lizuca si Patrocle, in poienita aia… macar o data… o singura data… inainte sa mi se inchida ochii si sa intru in alta lume, sub vraja lui Morfeu…
Cati dintre voi pot spune, fara sa minta, ca au cazut intr-o poveste? De-adevaratelea? Nu cu zane si spiridusi, dar macar in decorul din Dumbrava minunata? Pentru ca eu… eu am ajuns, astazi, acolo… Chiar si acum, dupa atatea ore, sunt inca sub vraja locului acela!
Am iesit, la invitatia lui Sergio si a Evei, sotia lui, intr-o mica excursie, intr-un oras nu departe de cel in care locuim. Si, brusc, din haosul autostrazii, am intrat in una dintre putinele paduri de care se bucura, inca, sudul Spaniei. Ei bine, pentru un sfert de ora, cat a durat drumul, am retrait senzatia padurilor Romaniei, cu copaci inalti, cu coroanele bogate vajaind in vant. Amintirea povestii a aparut, dupa o curba a potecii care serpuia pe langa un paraias de doua palme, sub forma Dumbravii…
Paraiasul acela, limpede si rece, curgea dintr-un ochi de apa, nu mai mare decat un norisor, in care plange, vesnic, o cascada cat un fir de lana, aproape pierduta intre ierburi. Ca un chip de piatra, cu barba verde, care lacrimeaza dintr-un ochi de ciclop. In mijlocul norului pamantean, ratacit dintrei ai lui, o stanca de inaltimea unui pitic permite soparlelor sa se usuce la soare… Peste paraias, doua poduri facute din trunchiuri de copac, negeluite, te lasa sa treci, dintr-o parte in alta… Totul inconjurat de copaci inalti, de te doare gatul cautandu-le varfurile cu privirea. Si toate acestea, inlantuite intr-o potcoava de piatra sura, tesuta cu verdele muschiului.
Se spune ca o fotografie face cat o mie de cuvinte. Dar o fotografie, in cazul asa, nu ar face cinste imaginii pe care am trait-o astazi. Desi sunt convins ca Roscata o sa va faca sa vedeti si fotografiile. In tot acest decor ar trebui sa va imaginati o casuta din lemn si luna, reflectata in lacusorul acela…
Ne dorim, de cand devenim aduti, sa mai fim, macar o zi, copii. Se poate! Trebuie sa ma credeti pe cuvant…
