Dupa amiaza unui tortionat (:P)
ByBre, drajilor, in sfartit a venit si ziua libera. Adica ziua in care, si eu , si Roscata, nu mergem la munca. Ziua in care stam, amandoi, acasa, in acelasi timp. Programul nostru de lucru, in mod normal, ne permite sa ne vedem o ora si jumatate, in fiecare zi. Eu schimbul 1, ea schimbul 2. Seara, ne regasim in apartament, in fata laptopurilor si, inainte de a merge la nani-nani, avem timp de-un ‘te iubesc!’ si un ‘dormi, in sufletu’ meu, ca maine ma trezesc iar la 5.00…’.
Asa ca ziua de ieri, libera, ne-a gasit, pe amandoi, pregatiti pentru ceea ce planificasem de ceva luni incoace: iesirea pe plaja, la Mediterana. In sfarsit… credeam ca nu mai vine. Tot ziua de ieri ne-a gasit si raciti bocna. Pe amandoi. Cum sufletu’?! Termometrele plang cu mercur, cand e vorba sa arate ce temperatura e afara. 40, lejer, nu exagerez. 40 de grade celsius nu-i ceva cu care eu, de exemplu, sa fiu obisnuit. Adica, in Romania, la 38 de grade deja se anunta toata tara sa ia masuri. Aici e normal. Nu se mai sperie nimeni.
Si, totusi, la 40C, amandoi suntem BOCNA de raciti. Muci, ochi inlacrimati, febra. Caldura inside, caldura outside, caldura in suflete. Ce sa va mai zic? Mirific. Dureri de cap, ochi infundati in orbite… dar am decis sa fim barbati, si sa continuam cu planul atat de mult asteptat. Plaja, frateeee…
EU? Personal, nu ma dau in vant dupa mare. Sunt mai mult muntean decat valurit (?!) dar, cum aici marea e foarte aproape iar muntii is la mama naibii, nu prea ai variante. Ne-am luat febrele, mucii si ochii curgand si ne-am imbarcat in autobuz, pentru ora de autostrada, pana in Alicante. Pentru prima oara in viata, mi-am cazat hoitul aburind, sub umbreluta, pe sezlong. Curat, frumos, nisip fara gunoaie, si fara oameni care sa ti-,l arunce in ochi. Mediterana albastra si curata si ea. Uda, evident. Destul de rece, la prima atingere, dar, cand intri… se incalzeste, brusc. Cam ca la sex…
EU? Mi-s om de apa, dupa zodie. Ca-s Peste. Imi place sa ma balacesc. Roscata m-a uns cu mehlem din ala care ar fi trebuit sa ma protejeze de razele soarelui. Dar, cum eu ma cunosc bine, stiu la ce sa ma astept. N-au nici un efect asupra mea. Nu razele, mehlemurile. Alea is fix un ‘fas’ la categoria ‘protejati-l pe Cristian’. Ati vazut, pe twitterul Anei, cum am stat la plaja. Complet umbrit de umbrela, cu ochelarii de soare pe ocheane si cu palarie pe chelie. Si cu limba scoasa. Ei bine, limba este SINGURA parte a corpului meu, care nu-i arsa de soare. In rest… rac…
Ajungem noi, acasa, dupa patru ore de ‘plaja’ si alte patru ore de bantuit mallul din Alicante. Intre noi fie vorba, m-am facut cu boxeri imprimati cu pistol :D A, si a mai batut Ana niste apropouri asupra inelului cu care o s-o cer. Uite asta cat ii de faaaain…. :P. Care o sa vina, candva. Si am mai cumparat cate ceva pentru Odin. Asa…
Ajunsi acasa, pregatiti pentru dus, am descoperit neagra realitate. Adica ROSIA realitate. Suntem numai buni pentru niste afise electorale ale partidului comunist. Rosii, de jos pana sus. Si mi-au venit, in minte, amintiri ale noptilor in care am dormit fara sa ma misc, pentru ca nu puteam, din cauza arsurilor provocate de soare. Noroc ca eram epuizat, si am adormit repede. La sase, dimineata – logic, m-au trezit durerile de spate, care nu ma lasa sa ma odihnesc decateva saptamani incoace. Ce mama ma-sii?! Au dat buzna peste mine toate, la gramada?! Imi trag nasul, in soapta, ca sa nu-mi trezesc roscata rosie racita si ies pe terasa. Racoare… Injur cand ma asez pe scaun, mosnegeste… hop-asa… usurel, mosule, usurel… In cadere, imi ating partile rosii de spatarul aspru. SMF! In sfarsit, is asezat… A trecut si asta, duca-se…
Stau in fata laptopului. Scriu. Urmeaza puncte de suspensie.
…
The end.
© 2011, C. Foghel. Toate drepturile rezervate. Adica nu da cu copy/paste, ca nu-i moral, nici legal. Pe bune!
Am lucrat in presa, multi ani. Apoi, impreuna cu prietenii, in advertising. Am editat un saptamanal si am facut reviste de benzi desenate. Cant, compun, scriu. Mai nou, mazgalesc hartia, si ma laud ca pictez. In blogosfera sunt din 2007 si plecat din tara sunt din 2010.
Multumesc pentru vizita, daca iti place ce vezi, adauga-ma si aici:
Ai tu o relatie speciala cu soarele, mai Neamtule! Faci tu ce faci si sfarsesti prajit!
Doar esti peste, ca zodie… Una peste alta, dincolo de dureri si afisajul psd-ist de pe piele, ati fost la mare, asta conteaza…!
Asa-mi trebuie, daca ma joc cu focul nepregatit :P
durerile de spate or sa-ti faca zilele ”frumoase”,asta provoaca umiditatea pe meleagurile spaniole !asa ca Don Juan ia-ti piciorele la spinare si din nou la scos raceala pe malurile Mediteranei!
Raceala dispare, pana la urma, cu Transpirina (luata de pe FB faza asta :D). Iar malurile Mediteranei nu pleaca nicaieri. In august o sa fim in vacanta si prevad ca o sa ne vedem des :P