Despre mine, analfabetul
By 
Postul asta va fi apreciat pana la cer si inapoi, de catre cel putin doua persoane de sex feminin, din familia mea. Cea din Romania, evident.
V-am spus ca Roscata este deosebit de incapatanta, cand vine vorba de un posibil ‘mai bine’ pentru noi, aici, in Spania. Si ca de obicei, subscriu la opiniile ei legate de viitorul nostru de aici. O familie, un viitor mai banos, servicii mai putin obositoare fizic, salarizare mai buna. Sunt de acord cu toate astea si o sustin, chiar daca nu e capabila sa viseze, alaturi de mine, la castigarea potului cel mare, de 27 de milioane de euro, de la loteria spaniola :D.
Asa ca, intr-una din zile, vorbind noi, ca un cuplu (de forta) despre viitor, intorcandu-ne incarcati de cumparaturi, de la supermarket, trecem pe langa sediul scolii din vecinatate. Intamplator, ajunseseram cu discutia la presa, la emisiunile pe care le faceam, la radio si TV si la imposibilitatea mea de a face asa ceva in Spania, pentru ca nu stapanesc limba, asa cum mi-as dori eu.
Mai, oameni buni, cand e sa se intample ceva, se intampla, pur si simplu. Asa ca Roscata isi arunca ochii pe afisierul scolii si numa’ ca nu zbiara STAI! Stau, ce sa fac? Uite, astia fac cursuri de alfabetizare… gratuite! M-au trecut fiori pe sira spinarii, ca stiam incotro se indreapta discutia. Cursuri de alfabetizare, pentru MINE, evident. Pentru mine, analfabetul… ca na! adevarul este ca nu stiu sa scriu, nu stiu sa citesc si nici sa vorbesc…
Asa ca, dupa cateva argumente potrivite, iata-ma inscris la cursuri, din nou pe bancile scolii, incepand cu 3 octombrie. Sunt scolar… Am inceput sa ma uit prin vitrine, dupa rechizite, caiete, pixuri, ghiozdan :D si ce mai trebuie. Din fericire, cursurile se tin doar lunea dimineata, adica n-am sa pierd decat o zi pe saptamana de la servici. Sper doar ca, dupa astea, sa pot vorbi destul de bine incat sa-i pot tenta pe cei de la radio din Castalla, sau din Onil.
Hai s-auzim de bine… suna clopotelul, pentru mine…
© 2011, C. Foghel. Toate drepturile rezervate. Adica nu da cu copy/paste, ca nu-i moral, nici legal. Pe bune!
Am lucrat in presa, multi ani. Apoi, impreuna cu prietenii, in advertising. Am editat un saptamanal si am facut reviste de benzi desenate. Cant, compun, scriu. Mai nou, mazgalesc hartia, si ma laud ca pictez. In blogosfera sunt din 2007 si plecat din tara sunt din 2010.
Multumesc pentru vizita, daca iti place ce vezi, adauga-ma si aici:
Succes la scoala!
Sa fie :) Multumesc!
Tot la radio iti sta gandul. Bafta grasule!
La radio, fara discutie :) Multumesc, dom’!
Ştii, niciodată nu suntem prea mari sau prea în vârstă pentru şcoală, indiferent câte alte şcoli avem în spate sau trecute pe diplomele din sertar. E minunat însă curajul de a începe o nouă şcoală, sau cursurile care să te ajute să te depăşeşti.
Succes la şcoală.
Multumesc mult, Roscata a facut tot posibilul sa ma aduca la scoala, ca pe seama mea… eu m-am lasat de ea de mult.
No, draghe scolerule, pai dara, meri de-nvata buchea ceia spanioleasca! :)
Si sa nu uiti sa iti liniezi frumos caietele, sa pui sugativa (!) in coperta si sa tii frumusel manutele la spate cand ti-o spune doamna in clasa :
” No te muevas, estudiante! ”
Succes, sa fie intr-un ceas bun!
Mai bine niciodata, decat prea tarziu… parca asa era, nu? :) Daca te mai intorci prin comuna natala, sa nu uiti sa prezinti carnetelul de note, semnat de Isoscel!
Baga mare mestere! :)
N-am idee de cata vreme esti in Spania, dar prima intrebare care se ridica este de ce n-ai incercat sa inveti limba pe cont propriu. Vorba aia, o carte de gramatica gaseai in orice librarie, si vocabularul il invatai din mers din media sau chiar de la oamenii cu care intrai zilnic in contact.
Oricum o sa vezi ca aceste cursuri doar te vor pune pe directia buna – grosul muncii tot tu il vei face. E ceva timp irosit degeaba … :)